Sustinem Jocurile Video !

miercuri, 22 februarie 2012

Tratatul ACTA e mic copil. ONU ameninta mai tare libertatea pe Internet


Un nou tratat controversat menit sa faca lege si ordine in domeniul online a aparut la orizont iar, de data aceasta, in centrul controversei se afla tocmai Organizatia Natiunilor Unite.
Pe 27 februarie, la Geneva va incepe un proces diplomatic care poate duce la un nou tratat care ii va da Organizatiei Natiunilor Unite puteri nebanuite asupra Internetului. 
Zeci de tari, intre care Rusia si China, fac eforturi pentru ca intelegerea sa fie batuta in cuie pana la sfarsitul acestui an. Cum a zis si premierul rus, Vladimir Putin, in iunie anul trecut, scopul lui si al aliatilor sai este detinerea unui "control international asupra Internetului", prin International Telecommunication Union (ITU), o organizatie aflata sub auspiciile ONU. Daca vor avea succes, aceste noi propuneri vor schimba complet Internetul. 
 Rusia, China si aliatii lor din cele 193 state membre ITU, vor sa renegocieze un tratat din 1988, care asigura libertatea Internetului.
Iata o parte dintre modificarile pe care aceste tari si le doresc:
  • Securitatea online si confidentialitatea datelor sa fie subiectul unui control international;
  • Companiile de telefonie sa aiba voie sa ceara taxe pentru traficul pe Internet "international", eventual pe baza de click-uri pentru anumite destinatii Web, cu scopul de a genera venituri pentru companiile de telefonie aflate in proprietatea statului si pentru bugetul de stat;
  • Impunerea unor reguli pentru tariful si practicile in roaming;
  • Includerea sub control interguvernamental a mai multor functii ale Internet Engineering Task Force, Internet Security si altor grupuri care sa stabileasca standarde care sa permita functionarea Internetului;
  • Impunerea unor regulamente economice fara precedent in privinta traficului peer-to-peer.
Sursa: WSJ

duminică, 12 februarie 2012

Planeta miraculoasă (II): Pământul înghețat


Cum a reușit Pământul să evolueze într-o planetă  locuibilă? Cum a evoluat viața pe Pământ de la primele organisme până la cele mai sofisticate forme? Acest documentar spune povestea de 4,6 miliarde de ani a evoluției vieții, de la începuturile sale umile până la diversitatea creaturilor care populează planeta astăzi. Acest documentar a fost realizat de japonezii de la NHK și de National Film Board of Canada (NFB) și este narat de Christopher Plummer.
Filmul are șase părți – Trecutul violent, Pământul înghețat, Noi frontiere, Extincție și renaștere, Supraviețuirea celor mai puternici și Viața indestructibilă, care este un episod special.
Episodul II al “Planetei miraculoase” ne transpune în lumea de acum mai bine de 2 miliarde de ani, în timpul primei glaciațiuni care a cuprins Pământul timp de aproape două milioane de ani, după cum cred oamenii de știință. “Pământul înghețat” ne dezvăluie modul în care viața a reușit să supraviețuiască frigului devastator, dar și modul în care această schimbare climatică majoră a schimbat pentru totdeauna dezvoltarea vieții pe Terra.

Puterea credintei !


John Stossel investighează supranaturalul, percepțiile extrasenzoriale, puterile mediumilor, astrologia, voodoo și alte idei pe care mulți oameni le cred pentru că pur și simplu vor să le creadă. Pentru ei, dovezile contează mai puțin, pentru că faptul de a crede îî face mai fericiți. Cei care cred sunt de multe ori indiferenți față de ceea ce are de spus știința. De obicei, înainte să credem ceva, vrem dovezi. Sau cât mai multe dovezi. Înainte să îți cumperi o mașină, vrei să o vezi.
Înainte să patinez pe un lac înghețat, mă asigur că gheața este suficient de solidă. Dar când vine vorba de supranatural, astrologie, voodoo și altele asemenea, mulți oameni au standarde diferite. Ei cred pentru că vor să creadă, pentru că asta îi face fericiți.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Kapitalism – Rețeta noastră secretă


O primă versiune a filmului, mai scurtă și cu mai puține personaje, a fost difuzată de televiziunea franco-germană Arte, pe 1 decembrie 2009, de ziua națională a României și în plină campanie a alegerilor prezidențiale. Varianta scurtă a filmului a putut fi vizionată și pe site-ul televiziunii Arte, timp de 7 zile, acumulând 115.000 vizionări. Reacțiile au început să apară peste tot: ziarele au început să scrie, blogger-ii să își dea cu părerea, iar unele televiziuni au încercat chiar difuzarea documentarului.
În revista Academia Cațavencu din 9  decembrie 2009, Mircea Toma scria, în articolul numit “Arte a spart urnele în Europa”: “Buna dispoziţie care i-a scos din case pe românii de prin Franţa, Belgia, Germania a fost stârnită şi de un documentar artistic difuzat pe data de 1 decembrie de postul de televiziune Arte. (…) E clar că la filmul ăsta te strici de râs. Deşi, uite, mai sunt şi excepţii: citesc chiar acum un mail al unei românce din Paris care zice că a plâns când l-a văzut. Şi că, apoi, a stat cinci ore la coadă să voteze.”
Pentru ArtAct Magazine, Ana Maria Sandu scria: “Documentarul reușește să creeze imaginea unei lumi noi din puține detalii. Regizorul n-are nevoie să filmeze interioare nesfîrșite și zorzoane. Posturile protagoniștilor spun atîtea. Cinismul răspunsurilor te siderează, dar te și fascinează. (…) Ca spectator n-ai cum să nu înțepenești în scaun. Te întrebi, nu cumva istoria recentă ne-a înghițit pe toți ca o balenă uriașă? Ce trăim nu e, cumva, decît ceea ce ne imaginăm? Și realitatea n-a existat niciodată… (…) Amar, lucid, impecabil tehnic, filmul lui Solomon vorbește despre lucrurile inconfortabile ale tranziției, despre un zaț istoric care a făcut bani și a împărțit puterea în România.”
În aceeași perioadă au mai apărut articole despre versiunea de 56 de minute a filmului în Evenimentul Zilei, Daily Business, pe site-ul HotNews, în revista franceză Tele Obs și interviuri cu regizorul Alexandru Solomon în ziarul Adevărul  și revista Academia Cațavencu.
Într-un articol viitor, vă vom arăta și o selecție de “recenzii neoficiale”, venite sub forma unor e-mail-uri sau mesaje pe blog-urile unde s-a discutat despre acea primă variantă a filmul documentar “Kapitalism – rețeta noastră secretă”. (Sursa:Kapitalism.ro)



luni, 6 februarie 2012

Vestea soc venita de la Mark Zuckerberg. Ce poti pati daca iti postezi poze pe Facebook

Fotografiile sterse de pe Facebook nu dispar si pot fi accesate in continuare cu link-ul imaginii. Compania admite ca sistemul “nu sterge intotdeauna imaginile intr-o perioada rezonabila de timp”.
Vestea este de natura sa creeze un soc in randul utilizatorilor care se bazeaza pe functia de stergere pentru a inlatura fotografiile stanjenitoare de la petreceri sau facute in intimitate.
Fotografiile sterse dispar de pe site si nu pot fi vazute daca o persoana acceseaza Facebook si intra pe albumul foto, dar raman vizibile pentru oricine cu un link URL direct catre imagine.
Asta inseamna ca daca o fotografie a fost transmisa prin e-mail, imaginea va putea fi accesata de oricine care da click pe acel link.
Facebook, prin fondatorul Mark Zuckerberg, a promis de mai multe ori ca va rezolva problema, dupa ce mai multi utilizatori au reclamat-o.




sâmbătă, 4 februarie 2012

De la masonerie la Clubul Bilderberg


În deceniile din urmă, mulţi creştini ortodocşi şi multe publicaţii şi ziare bisericeşti dezvăluiau rolul conspirativ al Masoneriei în evoluţiile naţionale, politice şi sociale. Arătau că nimeni nu poate fi promovat în politică, în parlament şi în „poziţiile-cheie” ale mecanismului de stat, dacă nu are aprobarea anterioară a Marii Loje sau, mai târziu, a Masoneriei Mixte, care acceptă şi femei şi este controlată din Franţa. Creştinii ortodocşi, care combăteau masoneria, erau luaţi în râs, terfeliţi, marginalizaţi chiar şi de către comunităţile ortodoxe. Biserica oficială a părăsit lupta împotriva Masoneriei. În trecut, Mitropoliţii, stareţii Sfintelor Mănăstiri, predicatorii, teologii se combăteau activităţile şi scopurile masoneriei care aveau legătură directă cu controlul mecanismului de stat şi al politicii în general. Astăzi, puţini mai sunt cei care se luptă împotriva Masoneriei. Şi câţi îndrăznesc să dezvăluie scopurile acesteia sunt consideraţi nişte caraghioşi. Exemplu izbitor, Mitropolitul Pireului care se luptă pentru dizolvarea grupărilor masonice, fără să aibă însă sprijinul celorlalţi membri ai Ierarhiei. În mod paradoxal, deşi Mitropoliţii de azi nu mai combat Masoneria, o combat în schimb mari sectoare ale populaţiei, care nu se identifică neapărat cu Biserica. ( Mitropolitul Pireului ”Stă în mâinile justiţiei dizolvarea lojilor masonice”)

Atât poporul credincios, cât şi o mare parte a poporului grec consideră că Grecia a ajuns în halul în care este astăzi datorită politicienilor şi oamenilor puterii – „vânduţi”, corupţi, influenţaţi de străini şi… masoni. Intuiţia poporului elen este de obicei fără greş. Nu este întâmplător că acest popor se interesează în ultimii ani de pericolul impunerii guvernării electronice şi de organizaţiile planetare care promovează Guvernul Mondial. Poporul elen a înţeles scopul faimosului Club Bilderberg şi al politicienilor greci care participă la şedinţele acestuia. Ziceau politicieni şi jurnalişti apatrizi că poporul este influenţat de centrele „de extremă dreaptă”, cărora le place în complicăţenia scenariilor conspirative, însă intuiţia fără greş a poporului s-a dovedit încă o dată îndreptăţită. Demisiile simultane ale primilor-miniştri ai Greciei şi Italiei şi numirea unor noi primi-miniştri în aceste ţări, care sunt membri activi ai Clubului Bilderberg şi ai „Comisiei Tripartite”, confirmă acest adevăr. Nicicând altădată nu a avut loc destituirea „căpitanilor” învinşi chiar în timpul unei mari furtuni, de către o mare organizaţie planetară conspirativă şi înlocuirea lor cu noi „căpitani”, fără ca măcar să se caute pretexte plauzibile pentru această schimbare.

Clubul Bilderberg şi-a asigurat interesele şi scopurile strategice prin incapacitatea primilor-miniştri Papandreu şi Berlusconi. I-a înlocuit smulgând încă şi „aplauzele” partidelor de opoziţie din ambele ţări. În Italia evoluţiile au fost mai uşoare, pentru că noul prim-ministru era nu doar cadru de elită al Clubului Bilderberg, dar şi membru al faimoasei Loje Masonice „P2”, care intenţionează să controleze viaţa politică, economică, militară, poliţienească şi diplomatică a Italiei şi să-i direcţioneze evoluţiile. În Grecia evoluţiile au fost mai lente, pentru că altfel acest sistem politic s-ar fi expus pentru prima oară public, fără să deţină pretexte solide.

În cele din urmă s-a demonstrat că fruntaşii partidelor PASOK-Noua Democraţie-LAOS constituie intrumente ale Clubului Bilderberg în Grecia. Pentru a servi Clubul şi Comisia Tripartită se supun chiar la înjosiri publice, cum a fost cazul domnului Papandreu, pe care l-au obligat să demisioneze în favoarea soluţiei „Papadimos”. Soluţia aceasta a evidenţiat-o ca necesară pentru ţară, încă din epoca lui Konstantinos Karamanlis, Preşedintele partidului LAOS dl. Gheorghios Karantzaféris. Politicianul acesta prevede de obicei câte vor avea loc în viitor pe plan politic. Şi câtă vreme îi înjură atât pe Preşedintele PASOK, cât şi pe Preşedintele Noii Democraţii, la vreme de restrişte se asociază cu ei. Justifică colaborarea LAOS-Clubul Bilderberg pentru binele Greciei.

Se dezvăluie chiar că dl. Karantzaféris nu este „grec curat”. Cunoaşte oare dacă la şedinţa Clubului Bilderberg din Atena s-a hotărât sărăcirea Greciei? Oare poate să spună poporului grec, de ce anumiţi parlamentari i-au pus o întrebare de grup în Parlament în legătură cu activităţile miniştrilor guvernului Papandreu în Clubul Bilderberg? Sau poate răspunde de ce parlamentarii greci afurisesc Clubul Bilderberg şi participă şi la conferinţe împotriva Clubului Bilderberg? Oare dl. Karantzaféris poate să spună poporului grec în ce „dumnezeu” crede? Într-o vreme nu se bănuia nimic din toate astea, o organizaţie din cadrul partidului PASOK a publicat în Atena un afiş în care erau prezentate fotografii ale domnilor G. Papandreu, A. Samarás şi G. Karantzaféris, cu titlul general „Trei scorburi într-un copac” şi subtitlul „Plecaţi!”. Puţine luni mai târziu s-a dovedit că aceşti trei lideri politici sunt „înfrăţiţi” şi slujesc împreună Clubului Bilderberg, care duce o campanie împotriva religiei (şi mai cu seamă împotriva dogmelor religioase), serveşte îndosarierea electronică, încălcarea drepturilor omului şi dictatura mondială.


vineri, 3 februarie 2012

Sistemul american – Jocul intereselor


u titlul original “Lifting the Veil”, acest film documentar explorează rolul istoric al Partidului Democrat american de “cimitir” al mişcărilor sociale, influenţa masivă a marilor corporaţii în finanţarea alegerilor, discrepanţele absurde de bogăţie din SUA, dar şi dezvoltarea politicilor neocomuniste în timpul regimului preşedintelui Obama.
Mai mult, realizatorii documentarului online susţin că votul nu mai este de ajuns pentru a asigura calea spre reformă, arătând publicului larg ipocrizia politicilor naţionale şi internaţionale ale SUA. Politica SUA este bazată pe clientela politica, iar grupurile de interese primează.
Filmul pledează pentru o schimbare radicală de abordare a tuturor acestor aspecte. O analiză incisivă, cu informaţii valide, cu imagini puternice, toate acestea fiind realizate cu un buget redus.



Pentagrama


Pentagrama este unul dintre cele mai vechi simboluri de pe Pamant, folosit cu peste patru mii de ani inaintea lui Hristos. Simbolurile au semnificatii diferite in functie de circumstante…
In esenta, pentagrama este un simbol religios pagan. in zilele noastre, termenul „pagan” a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolului – o eroare grava. Cuvantul provine, de fapt, din latinescul paganus, care inseamna locuitor al zonelor rurale. „paganii” erau, de fapt, taranii needucati, care practicau vechea religie intalnita la tara: a venerarii naturii. Atat de mare era teama Bisericii de cei care locuiau in villes (fr. – oras; casa de la tara), incat banalul termen „satean” – vilain – a ajuns sa defineasca un suflet pacatos.
Pentagrama este un simbol precrestin asociat cu venerarea naturii. Anticii considerau ca lumea are doua componente – cea masculina si cea feminina. Zeii si zeitele lor colaborau pentru a mentine echilibrul de forte. Yin si Yang. Cand masculinul si femininul se aflau in echilibru, in lume domnea armonia; dezechilibrul lor ducea la haos. Pentagrama este reprezentativa pentru componenta feminina a tuturor lucrurilor – un concept pe care istoricii religiei il numesc „femininul sacru” sau „Zeita”. in sensul sau de baza, pentagrama o simbolizeaza pe Venus, zeita iubirii sexuale si a frumusetii.
Planeta Venus schiteaza la fiecare opt ani un pentagon perfect pe ecliptica. Atat de surprinsi au fost anticii de acest fenomen, incat Venus si pentagrama ei au devenit simbolurile perfectiunii, frumusetii si ale caracteristicilor ciclice ale iubirii sexuale. Ca un tribut adus acestei planete, grecii foloseau ciclul ei de opt ani pentru a desemna momentul in care incepeau Jocurile Olimpice. In prezent, putini oamneni stiu ca acest interval de patru ani intre doua editii ale Jocurilor Olimpice corespunde ciclului planetei Venus. Si mai putini stiu insa ca steaua cu cinci colturi urma sa fie sigla oficiala a Jocurilor Olimpice, dar a fost inlocuita in ultimul moment cu cele cinci cercuri intrepatrunse, care ilustreaza mai sugestiv spiritul de armonoie al jocurilor.
Simbolurile au perenitatea lor, dar semnificatiile pentagramei a fost alterata de Biserica Romano – Catolica in vremea inceputurilor sale. In cadrul campaniei duse de Vatican pentru a eradica religiile pagane si a converti masele la crestinism, Biserica a lansat o actiune de defaimare a zeitatilor pagane, acuzandu-le ca folosesc simboluri demonice.
Metoda este frecvent utilizata in perioade de tulburari sociale. Puterea nou-creata preia simbolurile existente si le altereaza in timp, in incercarea de a le anula semnificatia initiala. In „lupta” dintre simbolurile pagane si cele crestine, primele au fost invinse; tridentul lui Poseidon a devenit furca diavolului, palaria tuguiata a vraciului a fost transformata intr-un simbol al vrajitoarelor, iar pentagrama zeitei Venus a fost etichetata ca fiind un semn al diavolului.
Din pacate, si structurile militare ale Statelor Unite au pervertit semnificatia pentagramei, aceasta reprezentand in prezent simbolul razboiului. Steaua cu cinci colturi este desenata pe fuzelajul bombardierelor si fixata pe epoletii generalilor.

joi, 2 februarie 2012

We are on facebook.

Now you can enroll at our Facebook page is " Marea Conspiratie " where you canlearn more things.
You can see that we have fans write in English and in the U.S. and Western Europe.




Traducere : Acum va puteti abona si la pagina noastra de facebook care este " Marea Conspiratie " acolo puteti afla mai multe lucruri.
Puteti observa ca scriu in engleza avem fani si in SUA si europa de vest.

Cum ne mint experţii

În societatea modernă, aproape toată lumea se bazează pe experţi. Apelăm la ei pentru a decide cum să ne investim banii, cum să ne construim o afacere, cum să mâncăm sănătos, ce case să ne cumpărăm, cum să ne creştem copiii, cum să ne găsim un partener etc. ]
Experţi contabili, experţi judiciari, experţi tehnici, experţi financiari, consultanţi matrimoniali, psihologi şi psihiatri – aceştia sunt peste tot şi abia aşteaptă să ne ofere serviciile de consultanţă. Însă, de cele mai multe ori, aceşti aşa-zişi experţi nu fac altceva decât să ne comunice nişte reţete prestabilite, care în cazul nostru nu se aplică, de cele mai multe ori. Ca s-o spunem franc, aceşti „profesionişti” vorbesc prostii de cele mai multe ori.
Iar atunci se pune întrebarea firească: de ce îi mai ascultăm? În primul rând, aceşti experţi sunt extrem de „seducători”. Ei ne lasă impresia că ştiu totul şi că ne pot consilia în cele mai dificile probleme. În al doilea rând, lumea a fost invadată de experţi din cauza expolziei mass-media, care se foloseşte de ei pentru a crea scenarii alarmiste sau pur şi simplu pentru a-şi umple timpul de emisie.
De asemenea, experţii au un succes imens şi datorită faptului că îi scutesc pe oameni de efortul de a gândi şi de a-şi asuma propria responsabilitate. Acest film documentar, realizat de televiziunea canadiană CBS, demontează mitul experţilor şi al consultanţilor din diferite domenii, insistând pe faptul că putem şi este indicat să luăm propriile noastre decizii.